Arhitectura von Neumann este o arhitectură de calcul bazată pe cea descrisă în 1945 de matematicianul și fizicianul John von Neumann și alții.


Arhitectura descrie un design pentru un calculator electronic digital cu părți, constând intr-o unitate de procesare care conține o unitate logică aritmetică și registre de procesoare, o unitate de control care conține un registru de instrucțiuni și un contor de programe, o memorie pentru stocarea datelor și a instrucțiunilor, și a mecanismelor de intrare și ieșire.

În această arhitectură, memoria poate deține atât date, cât și programul de procesare a acestor date. Înseamnă că un computer construit cu această arhitectură ar fi mult mai ușor de reprogramat.